
Mărioara Cenușă este una dintre primele eroine ale rezistenței anticomuniste din România. A fost condamnată la 15 ani de muncă silnică pentru că și-a susținut soțul, partizanul Constantin Cenușă, oferindu-i alimente și îmbrăcăminte în perioada în care acesta lupta în munți.
Alături de Elisabeta Rizea și Lucreția Jurj, Mărioara Cenușă rămâne un simbol al sacrificiului femeilor românce. Toate trei au ales să sprijine lupta partizanilor pentru libertate și supraviețuire, asumându-și riscuri imense și suferințe cumplite.
Mihai Rădulescu a publicat memoriile Mărioarei Cenușă în volumul Începutul amarului, care cuprinde „amintiri din viața de fugar și din cea de victimă a unor torturi și umiliri inimaginabile”.
Talentul ei de a povesti este excepțional.
„Începutu amarului. Epopeea lui CONSTANTIN CENUŞĂ şi a soţiei sale MĂRIOARA (scrisă de cea din urmă)” este una dintre cele mai dureroase mărturii din timpul primilor ani ai rezistenţei anticomuniste.